O alta poezie din liceu

Poezie din liceu

 NIMIC

Din tot ce-a fost,

Dacă a fost,

A mai rămas doar ritmul trist

Al unui părăsit grifon.

Şi să fi fost,

Ce vreau să cred

C-a fost,

Atunci să ştii

Că orice vrei să fie acum

E dus de mult!

Chiar să fi fost

Ce am fi vrut să fie,

Să nu crezi

Că nu am fi fost la fel de morti!

Căci morti suntem de mult

Si morţi vom fi pe veci.

Să nu încerci nimic,

Din tot ce-a fost

Si nici din ce are sa fie,

Căci tu esti mortul ce a fost

Iar eu sunt moarta ce va sa fie!

Despartire

Toamnă...

Atâta toamnă!

E toamnă afară

De atâtea zile,

Atâtea nopţi.

Cad frunze moarte

Pe vechiul pământ,

Fostul nostru pământ!

E toamnă în mintea mea,

În gândurile

Ce mă împresoară

Şi câtă toamnă

E-n inima mea!

Cum pot să cadă

Atâtea picături

De ploaie tomnatică?

De unde, Doamne,

Atâta toamnă apatică?

De unde atâta zbucium?

De unde atâta noapte?

Unde mai suntem noi

În toată această toamnă?

Atâta toamnă e în noi,

Atâta toamnă în doi!

Şi unde este acel doi,

Când a rămas

Doar  gândul de dor

Şi soapta tristă de amor?

Atâta toamnă...

Atâta dor,

Dezamăgire

Şi umor,

Speranţe moarte

Şi un cor

De îngeri pustnici,

Ce nu mor!

PS:Poezia a fost scrisă în liceu, aveam 16 ani și, foarte adevărat, nu aveam prea multă minte!