La soare te puteai uita, dar la ea ba

sâmbătă, 13 august 2011

O alta poezie din liceu

Poezie din liceu

 NIMIC


Din tot ce-a fost,
Dacă a fost,
A mai rămas doar ritmul trist
Al unui părăsit grifon.
Şi să fi fost,
Ce vreau să cred
C-a fost,
Atunci să ştii
Că orice vrei să fie acum
E dus de mult!
Chiar să fi fost
Ce am fi vrut să fie,
Să nu crezi
Că nu am fi fost la fel de morti!
Căci morti suntem de mult
Si morţi vom fi pe veci.
Să nu încerci nimic,
Din tot ce-a fost
Si nici din ce are sa fie,
Căci tu esti mortul ce a fost
Iar eu sunt moarta ce va sa fie!

Despartire


Toamnă...
Atâta toamnă!
E toamnă afară
De atâtea zile,
Atâtea nopţi.
Cad frunze moarte
Pe vechiul pământ,
Fostul nostru pământ!
E toamnă în mintea mea,
În gândurile
Ce mă împresoară
Şi câtă toamnă
E-n inima mea!
Cum pot să cadă
Atâtea picături
De ploaie tomnatică?
De unde, Doamne,
Atâta toamnă apatică?
De unde atâta zbucium?
De unde atâta noapte?
Unde mai suntem noi
În toată această toamnă?
Atâta toamnă e în noi,
Atâta toamnă în doi!
Şi unde este acel doi,
Când a rămas
Doar  gândul de dor
Şi soapta tristă de amor?
Atâta toamnă...
Atâta dor,
Dezamăgire
Şi umor,
Speranţe moarte
Şi un cor
De îngeri pustnici,
Ce nu mor!

PS:Poezia a fost scrisă în liceu, aveam 16 ani și, foarte adevărat, nu aveam prea multă minte!